Voiajul domnului Perrichon, piesa lui Eugene Labiche este o poveste simpla, ca un spectacol de bulevard de acu’ doua secole.
Piesa nu te solicita, nu te face sa meditezi sau sa iti pui intrebari si nici nu te intampina cu mult umor.
Este povestea unei familii burgheze care e pusa in situatia de a alege dintre doi pretendenti la mana fiicei lor, Henriett. Prezentata a fi o tanara urata, cu o voce masculina si lipsita de farmec, fata are atuul de a fi unica odrasla a familiei Perrichon, ceea ce o face o partida deosebit de buna pentru Daniel si Armand. Cei doi vor alege strategii diferite sub sloganul „cel mai bun sa castige”. Armand ii salveaza viata domnului Perrichon in timp ce Daniel, mai ingenios, creeaza o situatie din care domnul Perrichon sa devina salvatorul, hranindu-i astfel orgoliul nemarginit. Inscenarea este insa usor descoperita de domnul Perrichon care, in asentimentul sotiei si al fetei, consimte ca alesul sa fie Armand.
Happy end si inca un spectacol care nu formeaza publicul, nu il educa, nu il hraneste, prea facil si fara sens pentru un spectator exigent dar usor digerabil pentru spectatorul ocazional care absoarbe ca un burete orice primeste.
Jocul actorilor si in special prestatia d-lui Ogasanu – care demonstreaza inca o data ca este nascut pentru scena – sunt singurele plusuri la un spectacol de minusuri.
