Valentin Dinu, finalistul de la „Romanii au talent” se bucura de succes ca urmare a prestatiei sale din cadrul show-ului de televiziune. Este oprit pe strada pentru autografe, isi propune sa lanseze un cd cat mai curand si chiar sa-si faca o formatie de instrumentisti pentru conceretele live. Ca tot vorbim de concerte artistul a declarat intr-un interviu acordat pentru Formul As ca are chiar si doua concerte pe zi.
Cum a inceput preocuparea ta pentru muzica? Ai pe cineva cu talent in familie?
– Da, parintii mei au amandoi talent muzical. Mama a fost la liceul de muzica si canta la vioara, iar tata avea voce, canta bine. Avea si un atelier unde facea chitare si unde i se aduceau si alte instrumente sa le repare. Am avut si eu o chitara rosie, de jucarie, pe care nu putea nimeni sa mi-o ia. Stateam in fata televizorului, cu chitaruta aia in brate, si incercam sa cant ca artistii pe care ii vedeam. Surorile mele mai mari ma necajeau si mi-o mai luau. Si ma puneam pe-un plans… Plangeam si ma suparam asa de tare, ca nici la masa nu mai voiam sa ma asez. Da, cred ca am fost marcat de atmosfera muzicala din casa noastra. Se asculta muzica multa si buna, si romaneasca, si internationala: Stevie Wonder, Mariah Carey, Lionel Richie, Michael Jackson…
– Ai interpreti favoriti si printre cantaretii romani?
– Da, Aurelian Temisan, Daniel Iordachioaie, Marcel Pavel imi plac foarte mult.
– Voiai sa fii superstar, sa canti si sa dansezi ca el?
– N-o sa ma crezi, dar de mic am avut presimtirea c-o sa fiu ceva…, c-o sa ajung cineva, ca o sa devin cunoscut. O presimtire, asa, un fel de emotie care ma facea sa ma simt special. O chemare care s-ar fi implinit mai degraba, daca n-as fi oscilat intre muzica si fotbal. Toata ziua bateam mingea cu baietii. A fost o perioada in care imi doream sa ajung fotbalist de performanta. Dar intr-o zi m-am accidentat urat, am fost operat la picior, si pe la 13-14 ani, am renuntat la visul asta…
– Ce-au zis colegii de la spalatorie, cand au aflat ca esti in concurs la Pro TV?
– S-au aratat bucurosi. Mi-au organizat o petrecere de ziua mea, in martie, intre semifinala si finala. Am avut vreo suta de invitati. Mi-au facut un tort mare, cu un microfon in mijloc. Foarte frumos! M-am bucurat ca succesul meu, in loc sa declanseze invidie, a declansat solidaritate. Nu e chiar asa de urat pe pamant! Deasupra spalatoriei unde lucram, deschisese patroana un bar cu karaoke si, in prima seara, m-a chemat sus. Eram in salopeta, nespalat, si mi-a pus microfonul in mana, sa cant. Nu mai puteam de rusine, asa colorat cum sunt, ma inrosisem tot la fata. Pe urma m-a luat la bar in fiecare vineri, sa deschid programul de karaoke. Cantam Michael Buble, „Home”, „You Are Not Alone”, a lui Michael Jackson, Stevie Wonder, „I Just Called”. Apoi, am vazut intamplator, la Pro TV, reclama la emisiunea „Romanii au talent” si pe urma m-am tot gandit la ea. Dar eu ma gandesc repede si bine. M-am zis: „Frate, ma duc. Ce-o fi o fi!”. Am vorbit cu un prieten, l-am rugat sa ma duca la Bucuresti, la Crown Plaza. Au fost trei zile de neuitat: sambata, duminica si luni. Trei, patru si cinci decembrie. Si acum tin minte. M-am dus in prima zi, ploua, si era atata lume, cum nu mai vazusem in viata mea. Am stat de la opt dimineata pana la sase seara si tot nu am intrat. Eram concurentul cu numarul 5523. Au strigat numarul 5522 si pe urma 5524. M-au sarit, dar si-a dat seama imediat fata care avea caietul in mana si mi-a spus sa astept inca putin, ca intru in 15 minute. Nu am mai asteptat. Am plecat. M-au sunat duminica, sa merg iarasi, luni. De data asta, eram doar cativa baieti. Am intrat primul. Am cantat piesa lui Mihai Traistariu, „Cat de frumoasa esti” si am fost admis in etapa urmatoare.
Planuri de viitor?
– Vreau sa fac o trupa live, dar deocamdata vreau sa ma lansez singur, sa scot un CD. Si cand o sa vina vremea, o sa fac o formatie. Iar pe plan personal, vreau sa-mi implinesc visul pe care l-am comunicat in direct la televizor: o casa pentru sotia si fiul meu. Un loc al nostru, in care sa ne bucuram de iubire si de norocul pe care ni l-a dat Dumnezeu.
