Pe maestrul Radu Beligan am avut placerea sa il urmarim de nenumarate ori pe scena Nationalului bucurestean sau pe alte scene importante, i-am admirat productiile regizate si ne-am bucurat de talentul si daruirea domniei sale. In ciuda varstei respectabile, atunci cand multi actori s-au retras de mult timp din activitate, maestrul Radu Beligan sparge noi bariere in teatru si are curajul sa debuteze in teatrul independent prin piesa “Fă-mi loc!” .
Spectacolul „Fă-mi loc!” este prima producție teatrală realizată de Asociația INSPIRA, care a avut premiera pe 27 octombrie 2012 la cafeneaua din Centrul Vechi, spectacolul având în prezent peste 30 de reprezentații la nivel național.
“Jucat pe o scenă miniaturală, cât balconul din Romeo şi Julieta, spectacolul “Fă-mi loc” de Anthony Michineau, în regia maestrului Radu Beligan, aduce, în faţa iubitorilor de teatru şi mesenilor veniţi la Godot, doi mari actori. Pe Medeea Marinescu şi pe Marius Manole. Fiecare din ei, cu un palmares impresionant în teatru şi cinematografie. Sunt totuşi atât de firesc abordabili şi generoşi cu publicul lor, deşi cariera ar putea să-i împăieze în gesticulaţia monştrilor sacri. Firescul dăruirii lor totale pe scenă ar trebui să ne facă să nu uităm o clipă cât de mare e talentul acestor actori, ce arde în faţa noastră.
Urmatoarea reprezentatie a piesei va avea loc luni, 22 iulie, ora 20:00 la Godot Café str. Blănari nr 14. Biletele se pot cumpara de aici, iar informatii suplimentare se pot afla de la tel: 021 31 61 682 / 0736 414 244 zilnic între orele 12:00 și 19:00.
Partitura piesei franţuzeşti e spumoasă, menită să aducă în scenă un spectacol uşor, o comedie cu replici având savoarea şi dezinvoltura unei cupe de şampanie, temperament şi umor. Textul ascunde, printre jocurile de artificii şi ploaia de confetti a atâtor cuvinte, tot ce poate să însemne azi singurătate, surogatul iluziilor, triunghi conjugal, conjuncturi şi stereotipii potrivnice împlinirii în doi. Spectacolul are miez şi impresionează prin toate trimiterile lui la viaţa reală, la această existenţă adevărată şi teatral-mimetică, care apelează la tot felul de nimicuri, accesorii indispensabile în comunicarea fără de comunicare dintre noi.
