Una dintre cele mai nasolistice perioade din viata unui om este adolescenta. Aceasta perioada este foarte grea pentru adolescentul in sine (este momentul in care cu totii ne cautam identitatea, in care incercam sa ne dam seama si sa aratam si celorlalti care este caracterul, care este personalitatea noastra, este perioada in care, de obicei, incercam sa fim mai mult decat suntem sau ar trebui sa fim) dar si pentru persoanele care ar trebui sa-l invete, pe cel care urmeaza sa devina adult, care este calea cea mai buna de urmat.
Exista o multime de ipoteze in legatura cu varsta la care incepe si se termina adolescenta. Personal, eu cred ca pentru unii, adolescenta nu se termina niciodata; de asemenea opinia mea este ca acest lucru se datoreaza lipsei indrumarii la momentul potrivit.
Cel mai dureros subiect de abordat pentru un parinte este problema vietii sexuale. Toti stau si se gandesc cu oroare la cum ghemotocul de om pe care l-au crescut si l-au facut mare, a ajuns la momentul in care devine activ sexual (cum domnule ! adica fica-mea sa umble cu ala, sa mi-o tavaleasca pe te miri unde/adica fiu-meu sa umble cu toate parasutele, sa-mi vina alea cu burta la gura la usa, sa-mi ceara bani de avorturi sau mai rau sa aiba pretentia sa le fac nunta ? nu! nu-i posibil mai bine o/il leg de calorifer si pana la 30 de ani cand va fi ea/el destul de matur/a sa stie ce-i mai bine, n-are voie sa vada picior de barbat/femeie).
Asta este greseala care a dus, cel putin in Romania, la numarul mare de avorturi, de copii parasiti prin spitale sau de copii care au copii.
Parintele trebuie sa inteleaga ca educatia pe care cu greu le-au asigurat-o pana la adolescenta, nu are absolut nicio valoare daca in aceasta perioada, critica pentru dezvoltarea caracterului, nu se inarmeaza cu rabdare si informatie de calitate pentru a sprijini si educa cel de acum devenit adolescent, si in alte probleme decat cele ale matematicii, limbii romane si rigorile comuniste (rigori care se pare ca noi romanii inca le avem inradacinate adanc in constiinta si tinem cu orice pret sa le dam mai departe).
Avand in vedere ca (am impresia ca sunt o persoana cu care inca se poate vorbi<n-am innebunit de tot> ) vreau sa discut cu adolescentii (de toate varstele) pe aceasta tema, pentru ca nici eu nu am trecut de mult de aceasta perioada, vreau sa-mi spuneti, unde credeti ca au gresit parintii vostrii cand v-au spus povestea „cu sexul” ?
