Filmul care ne reprezinta anul acesta la Cannes in cursa pentru Palme d’Or este semnat de Cristi Mungiu si se numeste asa cum probabil stiti „Dupa dealuri”. Povestea este una grava si este inspirata din romanele Tatianei Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecătorilor, După dealuri. Si anul acesta ne prezentam cu o „poveste” cu gretate si personal imi pare rau ca le prezentam strinilor doar aceasta parte a Romaniei, astfel ca le dam ocazia sa scrie in presa de specialitate:
Un film agonizant, misterios – este prima proiecţie de la Festivalul de anul acesta care a fost susceptibilă la controverse: la finalul filmului, nu au lipsit fluierături şi huiduieli. Şi totuşi, filmul mi s-a părut captivant, misterios şi şocant în plan interior – o demonstraţie înfricoşătoare despre felul în care sărăcia generează un loc pe care frica iraţională îl va umple”. ( The Guardian )
Mungiu ne arata mai mult povestea, trairea interioara a personajelor si se fereste de prezentarea unor cadre de exorcizare. Publicaţia Variety scrie că „Mungiu nu caricaturizează figurile preotului şi ale maicilor; chiar dacă aceştia nu reuşesc să observe că dorinţele sexuale lesbiene ale Alinei sunt cauza comportamentului ei deviant”. Pe când, din cartea „Spovedanie la Tanacu” înţelegem că Irina Cornici şi Chiţa au crescut împreună în orfelinat ca două surori, nedespărţite, şi că fiecare reprezenta universul celeilalte, persoana cea mai importantă din viaţă.
Filmul a starnit in acelasi timp critici si aplauze, in timp ce publicaţia Cahiers du Cinema ii ofera doar o stea ( din patru) publicatiile Le Monde şi Positif ii ofera trei stele . Le Figaro îl consideră de Palme d’Or (patru stele).
[pro-player width=’540′ height=’440′ type=’video’]http://www.youtube.com/watch?v=TuY3O-zU51M[/pro-player]
sursa: cinemagia.ro
foto:Mobra Films
