Recent am avut ocazia sa vizionez cea mai noua capodopera a lui Peter Jackson, The Hobbit: An Unexpected Journey/Hobbitul: O Calatorie Neasteptata (2012), un prequel a seriei care a facut valva in randul fanilor din lumea intreaga incepand cu 2001 , dar si in randul criticilor si chiar a membrilor Academiei – The Lord of the Rings/Stapanul Inelelor. Recunosc ca nu am fost un fan al seriei, asta poate si din cauza faptului ca nu prea a fost pe gustul meu… La inceput… Insa odata vizionat acest film, mi-am zis ca trebuie sa urmaresc si primele trei filme. Cu adevarat am fost de-a dreptul ULUT.Cea mai mare parte a fanilor cunosc povestea hobbitului Frodo, care a preluat sarcina de la un alt hobbit, Bilbo Baggins, de a gasi inelul mult ravnit de numeroasele creaturi ce suporavietuiec in acele tinuturi, unii cu intentii de bine, ceilalti, de a prevesti distrugerea. De aceasta data, trecerea nu mai este facut, ci povestea se concentreaza strict pe calatoria pe care o va incepe personajul interpretat de Martin Freeman, si anume Bilbo Baggins:
“Aventura urmăreşte călătoria personajului principal Bilbo Baggins, care ia parte la o expediţie de proporţii epice, pentru a redobândi de la fiorosul dragon Smaug regatul pierdut al gnomilor, Erebor. Abordat pe nepusă masă de vrăjitorul Gandalf cel Sur, Bilbo se alătură unui grup de treisprezece gnomi, conduşi de legendarul războinic Thorin Scut de Stejar. Călătoria lor îi va purta în Ţara Pustietăţii, pe tărâmuri înşelătoare, pline de goblini, wargi, orci, şi vrăjitori.
Deşi ţinta lor se află la răsărit, către Muntele Singuratic, ei trebuie mai întâi să treacă prin tunelurile goblinilor, unde Bilbo o întâlneşte pe creatura care îi va schimba viaţa pentru totdeauna… Gollum. Singur cu Gollum pe malurile unui lac subteran, neştiutorul Bilbo Baggins nu doar că descoperă în el însuşi un curaj şi o ingeniozitate care îl surprind şi pe el, dar intră şi în posesia „preţiosului” inel al lui Gollum, cu calităţi misterioase şi foarte folositoare. Un simplu inel de aur, de care se leagă soarta întregului Pământ de Mijloc într-un mod pe care Bilbo nici nu şi-l poate imagina încă.”
Trilogia pe care Peter Jackson a tot incercat de-a lungul anilor sa o realizeze a intampinat diverse probleme, incepand de la probleme privind situatia financiara a studiourilor (falimentarea celor de la MGM) sau chiar neintelegeri privind modul de filmare a pelicului si schimbarea lui Guilermo del Toro (regizorul initial) cu actualul Peter Jackson. Cu toate acestea, intreaga echipa a simtit fiori reci de fericire odata cu intrunirea lor si inceperea filmarilor, care s-au derulat pe o perioada de aproximativ un an (256 zile). Acest lucru s-a intamplat din cauza faptului ca regizorul a dorit o fluiditate in relatarea povesti si, asa cum s-a intamplat si cu seria Kill Bill a lui Quentin Tarantino (filmare pe o perioada mai lunga si impartirea filmului in mai multe parti), aceslasi lucru s-a intamplat si in cazul peliculei Hobbitul. Jackson a reust sa duca la bun sfarsit filmarile si sa le divida in trei parti, pe o durata de aproximativ 3 ore fiecare, urmand ca celelalte doua parti (The Hobbit: Desilution of Smaug si The Hobbit: Then and Back Again) sa apara in 2013 (in luma decembrie), respective, in 2014 (o data sigura urmand sa fie anuntata oficial). Locurile de filmare au ramas aceleasi, in Noua Zeeland, autoritatile reusind sa pastreze si sa conserve intregul platou de filmare, devenind astazi unul dintre punctele de atractie turistica a statului. Insa cel mai notabil lucru privind aceasta pelicula este modalitatea in care a fost filmata (si nu ma refer strict la tehnologia tridimensionala). Este vorba de o marire a cadrelor/secunda, de la obisnuita ratie de 24 la… 48, ceea ce a creat o adevarat controversa in intreaga lume. Multi dintre cei care au vizionat pentru prima data filmul in acest format au avut stari de lesin, si asta din cauza unei viteze ce reda elementele cu o claritate mai mult decat perfecta. Insa mult critici nu au contestat acest lucru, ci chiar au ramas de-a dreptul uimiti de fidelitatea vizuala ce poate fi redata cu aceasta tehnologie. Se pare ca Peter Jackson doreste sa-I faca concurenta lui James Cameron, cel care a implementat pentru prima oara tehnologia 3D in cinematografie, odata cu lansarea mult apreciatului Avatar (2009). Insa se pare ca regizorul nu se va opri aici, ci doreste sa maresca pentru urmatoarele parti ale filmelor rata cadrelor pe secunda. Oare acesta va fi un lucru benefic pentru noi, cinefili, si mai ales, pentru contactul vizual?
Filmul m-a uimit intradevar si nu doar pentru povestea cu adevarat reusita si chimia perfecta dintre personaje, ci si pentru modalitatea originala in care Peter Jackson a pus in valoare 3D-ul, scene care s-au incadrat perfect in . La acest film pot spune cu adevarat ca am trecut prin toate starile pe care le-as avea la vizionarea unui film-capodopera: am ras, m-am emotionat, am simtit adrenalina scenelor de actiune si cel mai important, am descoperit un nou actor preferat: Andy Serkins, care este cu adevarat GENIAL in rolul lui Gollum, asa cum l-am admirat si in rolul lui Caeser din Rise of the Planet of the Apes (2011). Nu cred ca era vreun actor mai potrivit decat el pentru acest rol (exceptand tehnologia fantastica prin care a fost redat Gollum sau Caeser), insa am simtit la propriu fiecare grimasa a fizionomiei personajului, fiecare tresarire… si nu vorbesc in van… Treaba pe care a facut-o Jackson in selectarea actorilor principali a fost foarte reusita, si acest lucru s-a putut vedea de la jocul actorilor pana la completarea lor in scene. Efectele tridimensionale sunt foarte bine realizate, decorurirle sunt cu adevarat senzationale, imaginile peisagistice din Noua Zeeland redand exact acea atmosfera de care avea nevoie regizorul pentru a reda fidel povestea.
Daca ar fi sa gasesc si parti rele la acest film, la o prima vedere as putea spune ca este aproape perfect, exceptand cateva elemente care poate nu mi-a creat o stare placuta.Si aici ma refer strict la cateva scene, incepand cu scena luptei uriasilor din piatra (care mi s-a parut absolute inutila in poveste, in afara de cateva cadre tridimensionale reusite), neafisarea paienjenilor care au atacat casa vrajitorului Radagast (nu inteleg de ce nu a aratat exact infatisarea lor in intregime, ei fiind redati prin intermediul unor umbre sau mici parti din aspectul lor) sau scenele cum le denumes generic “trase-de-par” a unor scene de lupta (caderea in gol a grupului aventurier pe o bucata de pod si supravietuirea miraculoasa a lor, ca de altfel si cele ale celor din scenele de lupta a uriasilor de piatra sau a luptei de pe stanca impotriva orcilor).
In rest, acest film il recomand OBLIGATORIU celor care nu au vazut pana acum seria Stapanul Inelelor (ca si mine!) care se vor indragosti instantaneu de el, nemaimentionand acest lucru cu restul fanilor care deja sunt familiarizati cu personajele si care asteptau acest film cu sufletul la gura.
Din rolurile pricipale nu vor lipsi Martin Freeman (Bilbo Baggins), Ian McKellen (Gandalf), Cristopher Lee (Saruman), Hugo Weaving (Elrond), Andy Serkins (Gollum) sau, pentru un cameo de cateva minute, personajul principal din prima serie, Elijah Wood (Frodo).
Pelicula, care a avut premierea in cinematografele din Romania, in data de 13 decembrie 2012, ruleaza si in acest moment.
Rating personal: 9.5/10
