Unul dintre cele mai aclamate, atat pe plan national dar si international, pelicula regizata de Calin Peter Netzer, Pozitia Copilului, este in acest moment punctul de reper al cinematografiei romanesti, asa cum a fost in anii trecuti filme precum Moartea Domnului Lazareascu (2005) sau 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007). De la mult ravnitul Urs de Aur castigat la editia din acest an pentru cel mai bun film la Berlinala pana la valuri de aplauze in salile de cinema, filmul a ridicat din nou Romania la rang de respect in domeniul cinematografic. Un subiect cu totul diferit, privit din alt unghi regizoral si tratat cu umor, cu emotie, cu trairi. Si totusi, ce ne poate oferi acest film incat sa ajungem sa-l indragim si sa-l respectam atat de tare?
Pozitia Copilului – Trailer Oficial.
Cred ca in ultimii ani publicul roman a inceput sa fie un pic reticent in ceea ce privesc productiile romanesti, in care subiectele principale parca se invarteau in acelasi segment: vieti derizorii, intr-o tara saraca, cu caini vagabonzi, cu oameni ai strazii, plin de gunoaie… Si parca am putea spune ca asa este si realitatea, ceea ce este si adevarat, dar parca nici un regizor nu a incercat sa aduca un aer nou in ceea ce se numeste cinematografia romana. In afara de cateva pelicule, parca copiate la indigo dupa filmele americane, gen Contratimp 1 si 2 sau recentul Ho Ho Ho 1 si 2, nimic nu parea sa apara la orizont. Si totusi parca ne doream sa vedem si altceva, insa nimeni nu preconiza si un success international al unui film romanesc. Era prea mult… Astfel, in acest an , cinematografia romana a fost din nou onorata sa includa in istoria sa un nou succes de marca, odata cu lansarea peliculei Pozitia Copilului, in regia lui Calin Peter Netzer, un cineast necunsocut inca publicului larg, doar in arii restranse. Dar acel boom pe care il astepta cu mare interes in sfarsit s-a petrecut, lucru ce cu siguranta i-a marca viata dar si cariera.
Pozitia Copilului poate fi considerat acel film care, la o prima vedere cel putin al trailerului, ai putea spune ca intra in aceeasi gama ca si o parte din filmele lansate in anii trecuti, o drama a societatii romanesti, postebelice, in care uni dintre noi am crede ca vom regasi replici vulgare si o imagine gri a mediului in care traim. Cu multa suprindere si entuziasm, va spun ca NU, este exact contrariul care ar putea avantaja pe oricine sa vada acest film fara sa stie cand va trece timpul. Aceasta drama de familie, as putea spune, nu se desfasoara intr-un mediu familiar, obisnuit, ci este privita din perspectiva high-class-ului romanesc contemporan, in sanul familiei Fagarasanu, in care fiecare personaj este unul mai puternic decat celalalt… Din punct de vedere al caracterului… Personajul central, Cornelia, jucata magistral de actrita Luminita Gheorghiu, este o femeie puternica, devotata ca mama, ca sotie, si care stie foarte bine cum merg lucrurile in societatea actuala, stie cum sa vorbeasca si mai ales cu cine sa vorbeasca. Nu se freest o clipa sa-si spuna punctul de vedere, fara a-i fi teama de consecinte. Ea vrea sa faca totul pentru familia sa, in special pentru fiul sau, Barbu (interpretat de actorul Bogdan Dumitrache), un barbat in adevaratul sens al cuvantului, cu puternice afectiuni sentimentale, venite din partea mamei sale. De ce asta? Pentru ca Cornelia vrea ca fiul ei sa fie bine si sa aibe absolut tot, insa face o mare greseala: parca inconstient, nu realizeaza ca baiatul ei a crescut, este un om matur, cu responsabilitati, si nu poate sa-l tina langa ea la nesfarsit. Si acest lucru afecteaza intreaga familie si implicit, viitoarea familei a lui Barbu. Durata actiuni este una medie, desfasurata pe parcursul a 5-6 zile si are drept punct central un eveniment neplacut realizat de Barbu, prin accidentarea mortala a unui copil cu masina, fapt cel va costa cativa ani de inchisoare. Insa Cornelia nu doreste sa lase lucrurile asa si va incepe un demers pe cont propriu in incercarea de a-l scoate pe fiul ei din aceasta mare incurcatura. Din acest moment, vom avea prilejul de a face o mica analiza asupra modalitatilor in care se rezolva o ancheta, cum se “trag” cateva sfori pentru a fi musamalizat un caz penal si mai important, vom vedea cum in cele din urma greselile sunt urmate de remuscari, ce vor duce la situatii dramatice in vietile personajelor.
Familia Corneliei detine de la valori materiale pana la respect in comunitatea in care activeaza (ea fiind de profesie arhitect), si tot ceea ce o inconjoara o face sa se simta foarte importanta. Dar viata ii va da o lectie: una morala, din partea fiului ei, dar si din partea familiei copilului accidentat, care o va face sa-si de-a seama, ca in ciuda banilor, altele sunt lucrurile de pret. Controlul asupra fiului ei este fara limita, incercand in disperarea ei sa-si pastreze fiul cat mai aproape, fara sa se gandeasca la consecinte. Relatia cu nora ei, Carmen (Ilinca Goia) este in declin, insa motiv nefiind unul personal, pus pe seama excesului ei de a-si pastra relatia cu fiul ei intacta, considerand-o pe cea din urma vinovata de “separarea” dintre ea si Barbu… Ceea ce o face sa puna si mai mult paie pe foc. Lectia de la finalul filmului va ridica cu siguranta nivelul dramatic pe care il detine filmul, reusind sa confere o imagine emotionanta si totusi atat de reala a unor situatii concrete, cu care ne putem confrunta, indiferent de statutul social.
Calin a reusit cu siguranta sa surprinda cu acest film, realizat cu atata naturalete, fara sa se exagereze cu ceva, fara sa includa in mod derizoriu limbajul vulgar pentru a arata anumite trastaturi umane (el fiind prezent in cantitati destul de mici). A conturat o lume pe care nu foarte multi regizori au vrut sa o arate, si asta poate din cauza faptului ca in acest mediu nu exista drama, indiferent de ce tip este ea. Ba da, am putea spune la finalul acestui film. Si ea exista si in realitatea de zi cu zi. Exista mai multa drama decat ne putem imagina noi. Trecerea de la drama la situatiile comice se face in mod exceptional, reusind sa starnesca rasul involuntar, in paradox cu situatia care, uimitor, nu are nici un gram de umor in ea… Ci pur si simplu prin modul in care este rostita replica sau si mai important, cum sun grupate replicile intre ele. Se rade cu siguranta la acest film, chiar si daca nu ne dorim, poate, asta.
Au existat inclusiv scene care au un gram de umor subtil foarte bine realizat, si un schimb de replici de mare clasa. Unele dintre scenele mele preferate, in numar de doua, fiind in prima faza prezenta Corneliei la sectia de politie in incercarea de a-i rezolva cazul fiului sau si schimbul de replici dintre ea si agentii de politie, si nu in ultimul rand, scena intalnirii dintre ea si martorul accidentului, Dinu Laurentiu (un rol realizat cu succes de Vlad Ivanov, unul dintre revelatiile romanesti actuale in filmele hollywoodiene), un om cu mare putere financiara si care o va “detrona” din toate punctele de vedere pe Cornelia. Sunt scene cu o mare incarcatura emotionala (scena de final fiind cea mai elocventa), sunt scene care te vor bine dispune, combinate perfect in acest cadru cu mici accente sumbre a unei familii instarite.
Acest film a trecut prin numeroase situatii grele, incepand de la problema finantarii, proiect ce a fost respins de CNC, reusind sa gaseasca suport financiar extern si pana la difuzarea in cinematografe. Poate incunuarea filmului cu Ursul de Aur la editia din acest an al Festivalului International de la Berlin a fost rampa de lansare si de ovationare din partea publicului roman, care cu siguranta a inceput sa indrageasca din nou filmul romanesc. Nu trebuie sa uitam de actorii din rolurile secundare, precum Tania Barbu sau Adrian Titieni, care joaca rolurile parintilor baiatului ucis, cu interpretari care vor da greutate peliculei, netinand cont de faptul ca sunt partituri mici, dar cu o importanta mare. De asemnea, Vlad Ivanov, isi contureaza poate unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa (nemaimentionand de rolurile din Politist, adjectiv (2009) sau 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007)) in rolul martorului ocular, dand clasa actoriceasca prin modul natural si bine stapanit al interpretarii.
Despre Pozitia Copilului se poate vorbi o perioada lunga de acum, dar cel mai important este ca acest film TREBUIE vizionat de romani, pentru a vedea ca intradevar cinematografia romana este in crestere, an de an, fie vorba de festivaluri, premii internationale, fie vorba de aclamatii in presa internationala sau nationala. Este un film de referinta, o adevarata capodopera cinematografica, despre care fara indoiala se va vorbi si peste o decada
.
Filmul ruleaza si in aceasta perioada in cinematografe, dar de asemenea, continua turneul proiectiilor speciale in marile orase din Romania, programul evenimentelor putand fi vizualizate accesand pagina oficiala de Facebook sau site-ul Casei de Film Paradafilm.
Rating personal: 9.5/10.
