Recenzie | Dredd 3D/Dredd 3D: Ultima Judecata (2012)

Date:

Ce poate iesi drept rezultat benefic din combinarea unor filme ca The Raid Redemption/ Raidul (2010), dredd pic 1X-Men (2000), … un remake al unui esec total din ani ’90 si un scenariu bine cladit? Nu poate sa fie decat un singur raspuns si acela este Dredd 3D/Dredd 3D: Ultima Judecata (2012), dupa cum am mentionat mai sus, fiind remake-ul filmului Judge Dredd (1995), cu Sylvester Stallone, Armand Assante si Rob Schneider in rolurile principale… Cel din urma a fost la acea vreme (si constituie in continuare) un esec de proportii, din toate punctele de vedere, pentru care actorul Sylvester Stallone si-a mai adaugat in palmares inca un premiu rusinos la Zmeura de Aur/ Razzie Awards pentru cel mai prost actor.

Revenind la filmul Dredd 3D, rolurile principale le-au revenit de aceasta data lui Karl Urban (Star Trek, RED), in rolul judecatorului si executorului Dredd, Oliviei Thirlby (Juno, No Strings Attached), in rolul ucenicei  politiste  Anderson si Lenei Headey (300), in rolul personajului negativ, Ma-Ma, lidera unei gasti de infractori si dealeri de droguri. Facand abstractie de precedentul film (n.r. Judge Dredd), in care locul actiunii este plasat intr-un oras mult mai .. “colorat” si pe mai multe cadre, remake-ul are plasata povestea intr-un viitor post apocaliptic, in care sunt dominante Mega-Orasele, constructii vertical ce adapostesc cam tot ceea ce poate fi definit drept oras (familii, instututii, magazine, parcuri, etc. Insa sa nu va imaginati ca totul este bine si frumos in interiorul lor si nu numai: infractionalitatea a ajuns sa depaseasca cu mult media acceptata (ajungandu-se si la 17.000 apeluri/zi) si tocmai de aceea aici va intervenii o diviziune de politie ai carei ofiteri sunt numit simplu JUDECATORI. Asa cum stim din precedentul, EI sunt cei care depisteaza infractori, ii aresteaza si ii judeca pe loc fara drept de apel…

“In urma unui caz de triplu -omucidere, Dredd si ucenica lui, Anderson, vor prelua cazul si-l vor aresta pe chiar cel care a ucis cei trei oameni, fara pic de regret. Insa odata ajunsi in cladirea Mega-Orasului Unu si dupa capturea celui in cauza, lucrurile se vor complica radical: cei doi judecatori impreuna cu infractorul vor fi blocati in cladire de Ma-Ma, lidera grupului, si de acolo va incepe o lupta de supravietuire pe viata si pe moarte. Cei doi vor trebui sa-si apere viata, unul celuilalt, din calea gruparilor infractionale existente in oras dar si impotriva colegilor sai, un grup de judecatori corupti, care, spre final,  nu vor avea o soarta prea usoara.”

Tonul in care a fost realizat filmul, unul mai serios, mai “intunecat” (se pare ca este o moda in ultima vreme in a relata povestea unui super-erou in asemenea maniera, inca de la The Dark Knight incoace), si cateva momente de slow motion inchegate in scenele de actiune. Personajul Dredd, jucat de Karl Urban, mi s-a parut “forma” perfecta pe care ar trebui sa o aibe, comparand si cu benzile desenate dupa care s-a conceput acest personaj… Voce, atitudine, stil vestimentar, mers… Tot arsenalul pe care sincer Stallone nu a reusit nici macar 5 % sa-l realizeze in 1995 si pe care fanii il vor indragi si mai mult de aceasta data. Daca alte remake-uri ale unor filme din ani ’90 au dat gres profund (Predators, Total Rekall, Fright Night), de aceasta data regizorul, in persoana lui Pete Travis (Vantage Point, Endgame), a reusit sa recreeze atmosfera noire surprinsa in benzile desenate, fara a caricaturiza in vreun fel personajele sau actiunile lor. Momentele slow-motion, in schimb, isi au farmecul lor in film, dorind sa creze pe alocuri efectul unui drog comercializat si distribuit  in oras, denumit Incetinitoul (avand ca efect reducerea pana la 1% a perceptiei creierului asupra derularii lucrurilor din jur sau mai pe scurt efectul slow-motion). Insa pe alocuri acest lucru devenea enervant pentru ca pasul actiunii devenea din ce in ce mai iritant, dar acest lucru se poate trece cu vederea, fiind compensat de restul povestii. Actiunea nu este alerta de exemplu cum se poate vedea in The Raid Redemption/Raidul (film pe care l-am mentionat la inceputul articolului, din cauza locului in care are loc jocul “de-a soarecele si pisica” intre judecatori si grupare – un bloc), fiind un pic rigida, dar exploziva, asa cum sunt si actiunile judecatorului Dredd. Grafica este foarte bine ancorata in cadre, cu un 3D pe masura, insa singului lucru care m-a enervat un pic, sincer, in acest domeniu este designe-ul motocicletelor, care arata dezastruos de prost, aproape crezand ca sunt  machetele nefinisate a ceea ce ar fi trebuit sa arate intradevar motocicletele in film. Pacat de acest aspect, deoarece uniformele si arsenalul pe care fiecare il detine sunt de-a dreptul fenomenale sau cum poate spun mericanii “Bad-ass”.

In ceea ce privesc personajele, Karl Urban si Olivia Thirlby se potrivesc de minune in pielea personajelor, chimia dintre ei find mai mult decat perfecta… Pe alocuri Olivia parca imi aducea aminte de Lady Gaga, privind doar din punct de vedere al aspectului… Personajele negative, in schimb, nu au transmis acea teama sau cel putin  am incercat sa le urasc, insa nu mi-au transmis nimic… Grimasele lor sau cel putin atitudinea parca fortata de a fi “baietii rai” in film m-a dezamagit un pic, poate ca Karl Urban ar fi facut un rol mai bun daca nu era in pielea lui Dredd… Impozanta si atitudinea aproape rece a judecatorilor in film se impunea pana la cel mai mare nivel, observandu-se ca erau cu adevarat aparatori ai legii. Un alt lucru notabil la aceasta versiune este faptul ca Dredd nu isi afiseaza deloc fata, pastrandu-si casca pe cap tot timpul filmului, reusind in schimb sa cucereasca prin timbrul dur si rece al vocii sale (si perfect pentru personajul sau).

Facand abstractie de cateva clisee, aproape neobservate, insa cu o poveste foarte bine construita, cu personaje cu un caracter puternic, pot spune ca acest film este un success de casa, reusind sa “ingroape” rusinea predecesorului sau (lucru de care le era teama si producatorilor) si de ce nu, sa lase drum deschis unei noi continuari (ceea ce cred ca se va si intampla).

 

Rating personal: 8.5/10.

Articol de Mircea Jianu

Ti-a placut articolul? Trimite mai departe:
spot_imgspot_img

More like this
Related

Păreri produse de detailing auto de la pro-detailing.ro?

Atunci când vine vorba de îngrijirea mașinii mele, calitatea...

Zile şi Nopţi, noul single al lui Pepe alături de Nico

Nico şi Pepe lansează o piesă nouă, "Zile şi Nopţi" iar restul se rezolvă...

Erika Isac si mesajul piesei Macarena

Putem sa privim mesajul piesei Macarena semnată de Erika...

Cum să transformi o petrecere de copii într-o aventură magică cu ajutorul animatorilor la petrecere

Rolul Animatorilor la Petrecere în Transformarea unei Petreceri de...