Muzica internaţională, mai bine cotată în preferinţele românilor

Lumea de pe la noi din ţară ascultă muzica bună, împărţită, fireşte, pe gusturi, preferinţe. Îl ascultă, de exemplu, pe Israel Kamakawiwo’ole de ani de zile, prin Vama Veche, prin cluburi, dimineaţa. Este acel « Somewhere Over The Rainbow » cu voce echilibrat-emoţională şi ukulele ludic. Apare şi pe genericul de final al unor filme. E un classic, cu alte cuvine. Faptul că Israel a trecut dincolo de curcubeu i-a determinat pe fani să fie atenţi la un album întreg de « Best Of ». Toate piesele sunt voce-ukulele (mai apare şi o chitară normală ici-colo) şi sunt calme şi calde. Şi este şi o veste bună: au reprezentanţii de la BCR o promoţie. Se downloadeaza un album întreg dacă este introdus un cod de pe o chitanţă POS sau ATM pe bcr.getmusic.ro. Din cele observate,  sunt  găsite nu doar nume arhi-cunoscute ci şi muzică simfonică, fusion, etc, ceva mai rară. Printre alte preferinţe ale iubitorilor de trupe şi muzici bune, se mai numără, asta venind şi ca recomandare de la fani tot pentru fani: Les Elephants Bizarres-Hello. Cu toate că albumul a apărut acum ceva luni, încă se ascultă cu plăcere. E o muzică simplă care îl umple pe om de energie. Apoi, albumul « Ritual » al trupei White Lies, pornind cu un proiect de week-end al unor liceeni sub titulatura : « Fear of Flying » la mijlocul anilor 2000.White Lies vin dinspre zona Indie Rock/Post-Punk, compoziţiile lor având ceva din A-HA iar sound-ul lor fiind unul cursiv si plin. Ultimul album care mai frapează este cel al Linkin Park – “A Thousand Suns”! Mai departe, albumul “Helplessness Blues” de la Fleet Foxes, The Airborne Toxic Event: “All at Once”. Acesta este al doilea album al trupei, lansat pe 25 Aprilie 2011 şi îi urmează albumului intitulat chiar: “The Airborne Toxic Event”, de pe care ne-am bucurat urechile cu piese ca “Sometime Around Midnight”, “Gasoline”, “Does This Mean You’re Moving On?”. De pe albumul recomandat, s-au lansat deja 2 single-uri, “Changing” si “Numb”. Un album nou, dar vechi, al unui dirijor român, de jazz, Peter Herbolzheimer – Hip Walk (1976). Şi încă un album nou, dar puţin cunoscut la noi, în lumea  romaneasca, John Mayer – Continuum (2006), Rock Dust Light Star’ – Jamiroquai, pentru toate motivele! Chiar dacă nu intră în primele zece postări, merită băgat în seamă: Roberto Fonseca – Zamazu. A fost văzut live împreună cu Buena Vista Social Club. Fonseca este un pianist complex, talentat şi spectaculos în acelaşi timp. Acoperă spectrul muzicii latino cubaneze până la jazz, extrem de bine. Deocamdată, lista de acum se termină cu: A Thousand Suns care este extraordinar. Bass-ul ajunge efectiv în globulele roşii. Însă un alt album fermecător este: “Vampire Weekend”- Contra. Este extraordinar de proaspăt, relaxat, incredibil de melodios şi complex pentru o muzică făcută de şi pentru yuppies. De ascultat, fără prejudecăţi, cel mai bine în maşină, ca să i se poată acorda întreaga atenţie !