Potrivit presei americane, „The New York Times”, acest film ar putea surprinde pe oricine când vine vorba de calitate scenografică şi regizorală. La aproximativ 40 de ani, cu un corp moale, cu umeri rotunjiţi şi păr grizonat, Paul (Mimi Brănescu), român din clasa de mijloc, care apare în aproape fiecare cadru al lui Radu Muntean, „Marţi, după Crăciun,” este, probabil, de 10 ani, trecut de vârful frumuseţii sale. Dar el mai are încă unele calităţi atractive, printre care un sentiment low-cheie al umorului, o etică a muncii decente şi o purtare uneori severă în societate. El este un tip destul de obişnuit prins într-o dramă, care este la fel de banală. El trăieşte într-un apartament frumos în Bucureşti cu soţia sa, Adriana (Mirela Oprişor), şi fiica lor de 9 ani, Mara. Are, de asemenea, o aventură cu Raluca (Maria Popistaşu), ca dentist. Seniorul Muntean, care a scris scenariul cu Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu, tratează profesia Ralucăi atât ca pe un fapt lumesc cât şi ca pe o glumă vicleană, cu caracter melodramatic romantic punând personajul principal al filmului într-o situaţie grea de a se agăţa de obiectul: adulter. Acest lucru nu înseamnă că filmul face lumină în faţa consecinţelor potenţiale şi reale, apropo de ce spunea odată apostolul Pavel în Biblie, nu există o lipsă de emoţie puternică, dureroasă şi complicată pe ecran şi, de asemenea, unele accente lente de mişcare în platoul de filmare, se îndreaptă către un refuz al oricărui indiciu de supradeclarare, ori înfrumuseţare sau apariţie a iluziilor. Puterea pe care o transmite „Marţi, după Crăciun„, reprezintă caracteristica a patra domnului Muntean care se află în infidelitate riguroasă, viclean şi totodată, uman pentru a a se promova sau interfera cu o circumstanţă cotidiană. „Realismul şi minimalismul „, sunt termeni adesea utilizaţi pentru a descrie filme dure, cu personaje deposedate de ale lor sentimente, care au plecat din România în ultimul deceniu, părând atât de evidente atunci când sunt aplicate la locul de muncă al domnului Muntean. Ca şi filmele sale cele mai recente, „Hârtia va fi albastră” (2006) şi „Boogie” (2008), „Marţi, după Crăciun„, conţine diagrame, de o claritate fără scrupule, momente simpatice, şi comportamentul unui om care este intenţionat şi pasiv. Economia formală a acestuia este surprinzătoare şi subtilă. Totul constă în câteva zeci de fotografii, realizate cu aparatul de fotografiat în mişcare doar atunci când trebuie să fie surprinse aceste momente. Dar nimic esenţial lipseşte, iar povestea este atât de simplă. Camera foto-video dezvăluie adevăruri care sunt ascunse de obicei şi că, odată dezvăluite, sunt deschise interpretării infinite, agonizante. Scena de deschidere a înregistrării video reprezintă un moment de stagnare în gol, iar prezenţa în dormitor a acestor personaje este, în unele moduri, mai puţin voyeuristicădecât ceea ce urmează. Soţii, Brănescu Oprişor, actori de un instinct straniu şi de o precizie intuitivă, sunt, de asemenea, un cuplu din viaţa reală, care ar putea ajuta la explicarea raportului uşor, aproape inconştient care există între Paul şi Adriana, chiar ca explozie de sentimente în relaţia lor. Dar chiar şi scene care ar putea părea incidentale sunt jucate cu o atenţie meticuloasă la curenţi de scufundare emoţională si cu ironii spuse direct. Exasperarea lui afectuoasă cu părinţii săi, amabilitatea lui perseverentă în timpul unei întâlniri friguroase, cu mama Ralucăi şi enervanta insistenţă cu care acţionează ca un tip frumos în momentele cele mai mici din viaţa sa, toate acestea se adaugă conturând un portret care este neeconomic şi fără a fi măgulitor. Pe de altă parte, pelicula cinematografică, „Marţi, după Crăciun” este brutal de sinceră, dar nu crudă. Aceasta nu manipulează publicul în judecată, milă sau curiozitate lascivă. Tocmai, se lipeşte de faptele şi circumscrie acţiunea sa în decurs de o săptămână alăturând porţiunea din mijloc de o poveste mult mai mare.
În film se distinge cam totul, fiind şi eu atât de absorbit de contemplarea imperfecţiunii umane, referitor la vizionarea acestuia.
Marţi, după Crăciun(2010)
Regizat de Radu Muntean; scris de Alexandru Baciu, Răzvan Rădulescu şi seniorul Muntean, directorul de imagine, Tudor Lucaciu, editat de Alexandru Radu, proiectare stabilită de către Sorin Dima, produs de Dragoş Vilcu. Durata: 1 oră 39 minute.
Cu: Mimi Brănescu (Paul Hanganu), Mirela Oprişor (Adriana Hanganu), Maria Popistaşu (Raluca), Saşa Paul-Szel (Mara Hanganu), Dragoş Bucur (Cristi), Victor Rebengiuc (Nucu), Dana Dembinski (mama Ralucăi), Silvia Năstase (Ica), Carmen Lopazan (Cosmina), Adrian Vancica (Dumbrăveanu Mircea) şi Ioana Blaj (Narcisa).
