Gasca de la Redactia4fun iubeste teatrul si va invita, cu recomandare, la cele mai noi si mai provocatoare piese din peisajul teatral 🙂 Am asistat vineri 6 mai la premiera piesei de teatru „Omul Hazardului” de la teatrul Nottara din Bucuresti. Este o piesa ce poarta semnatura regizorului Cristian Juncu, regizorul ce merita felicitat pentru abordarea multimedia a acestei piese de teatru mult prea statice pentru spiritul nostru latin si „obisnuinta”, precum si asteptarea noastra catre actiune si dinamica, etc 🙂

Piesa are un debut mult prea lent, fara actiune pana in cea de-a doua parte a reprezentatiei. Pana atunci asistam  la exprimarea „trairilor”   directe  ale celor doua personaje, dar si la exprimarea gandurilor interioare  prin prisma unor alter ego ale acestora, reprezentate de actori cunoscuti. Astfel „intră în scenă” actorii :George Alexandru, Constantin Cojocaru, Cristina Florea, Bogdan Vodă, Beatrice Peter, Doru Mareş, Vasile Barbos, Cosmin Ardeleanu şi Mircea Diaconu, reconstituind frânturi de viaţă, dialoguri trecute, intenţii de diagoluri viitoare.

In acest mod se reuseste o dinamizare a acestui text lent, profund si dificil pentru publicul neavizat, agitat si lipsit de puterea de a se transpune fara asteptari intr-o lume adusa in scena de regizor 🙂

Aceasta piesa a fost scrisa pentru Jeanne Moreau şi Michel Piccoli, care  l-au şi citit la radio, prima montare pariziană avându-i protagonişti pe Françoise Fabian şi Michel Aumont.

In ultima parte a piesei ritmul actiunii creste, avem parte si de un umor subtil, iar autorul ne dezvaluie mesajul pe care si-a propus sa-l transmita publicului 🙂 Mesajul piesei este unul singur: asuma-ti riscul hazardului, arunca-te in „lupta vietii” fara sa-ti propui  sa fi sigur de ce va urma 🙂

sursa&foto:cotidianul.ro

Ti-a placut articolul? Trimite mai departe:
  • anihbo

    Nu pot spune ca a fost o dezamagire, pentru ca nu aveam asteptari.

    Dar este cu siguranta cea mai slaba piesa pe care am vazut-o vreodata. Practic nu are subiect, nu are introducere, actiune, punct culminant, deznodamant, ritm, mesaj…. doar doua personaje plictisite cu niste ganduri care nu iti dau nimic si care nu spun nimic.

    Cateva clisee goale… ca sala in care multi spectatori dorm sau pur si simplu asteapta sa se termine mai repede reprezentatia.
    Pacat de actorii care primesc astfel de scenarii si pacat, groaznic de pacat de timpul si munca lor, de timpul nostru si de banii platiti.

    Nu stiu cine alege repertoriul unui teatru candva cu renume… dar cu siguranta ca se cer unele schimbari pentru ca Nottara sa nu mai fie un teatru mic cu multe scaune goale.

  • anihbo

    Citind recenzia aparuta in Cotidianul nu pot decat sa zambesc amar. Textul nu este deloc „profund si dificil” este doar slab si gol.
    Iar cand am ajuns la „reuseste o dinamizare a textului” am izbucnit in hohote de ras.

    Pacat ca oamenii nu pot fi sinceri cu ei si cu ceilalti.
    Inteleg, desigur, ca trebuie sa scrii o recenzie care „sa dea bine”, sa „nu superi pe nimeni”… dar… exista niste limite.
    Si ca sa fii ipocrit pana la capat mai adaugi si un „pentru publicul neavizat”… tu, evident, fiind in catogoria celor avizati, care pentru un banut poti spune chiar si ca cercul e patrat, daca asa vrea sefu’.

  • Salut,
    Aceasta recenzie imi apartine in totalitate ( cu exceptia unor informatii despre istoricul piesei care isi au sursa cotidanul ).
    Inteleg perfect punctul tau de vedere, inteleg ca nu ti-a placut piesa, dar eu nu mi-am permis sa „distrug” munca unor oameni pentru ca nu sunt un specialist in teatru.
    Eu ma consider un „neavizat”, am spus ca este un text „profund si dificil” pentru ca asa l-am simtit, pentru mine asa a fost. Nu puteam sa zic prost, eu nu-mi permit sa ma ridic la un astfel de nivel incat sa etichetez munca celor de la Nottara.
    Daca analizezi cele spuse de mine,( in ansamblu) vei intelege ca este o piesa plictisitoare, din punctul meu de vedere. O consider o „incercare” mai putin reusita de a imbina un text ce vrea sa redea o „introspectie” cu tehnici multimedia. Repet, eu nu sunt avizat…spun doar ceea ce cred si imi pare rau ca te-am suparat prin aceasta parere despre piesa.
    ps: Nu primesc bani de la nimeni pentru a scrie pe acest site, nici de „bine”, nici de rau. dar muncesc zi de zi, creez si apreciez munca oamenilor si din respect pentru ei nu pot sa fiu atat de „dur”.

    • anihbo

      nu ma intelege gresit, am tot respectul pentru efortul actorilor si al echipei de a pune in scena o piesa… oricare ar fi ea. si nu am vrut sa „distrug munca unor oameni”, nici sa te supar prin aciditatea sau duritatea mea.
      am vrut doar sa sugerez ca nu putem imbraca in cuvinte frumoase realitatea, fiindca nu ajuta: nici pe cei care aleg repertoriul, nici pe spectatori, nici actul cultural in sine.
      daca din articolul respectiv as fi inteles ca piesa pentru tine este „o incercare mai putin reusita” ai fi fost cu totul in asentimentul meu.. dar recenzia era una pozitiva (asa am receptat-o).. deci nu am putut sa tac.

      oricum, ai posibilitatea sa imi stergi comentariile, fiindca tu esti la „pupitru”.
      eu raman la parerea mea, ca piesa (si nu ma refer la jocul actorilor!!!) deci piesa ca text este submediocra.
      si cred ca este inadmisibil ca un teatru care se respecta sa puna in scena o piesa la care spectatorii sa ocupe doar 1/4 din scaune, un bun procent din acestia adormind in prima jumatate de ora (fara gluma, m-am uitat peste umar la cei din randul din spatele meu: din 10. DOI DORMEAU.